Argumente de Mario Balint - jurnalist

Se observă că noţiunea de politică de securitate suferă în prezent transformări majore. Primul motiv ar fi acela că, la nivel naţional, ameninţările s-au schimbat, implicând acum acţiuni ale unor actori non-statali, care duc la proliferarea unor fenomene precum crima organizată, traficul de droguri,  terorismul, secesiunea etc. Conflictele interstatale, degradarea mediului înconjurător, masele mari de refugiaţi constituie, la rândul lor, noi riscuri. Un alt fenomen ce poate constitui o ameninţare la adresa securităţii naţionale esteintensificarea corupţiei. Corupţia provoacă, în primul rând, neîncredere în principalele instituţii ale statului, afectează relaţiile sociale, subminează fundamentele democratice ale societăţii şi credibilitatea statului pe plan internaţional. De asemenea, generează relaţii ce pot fi uşor exploatate de către crima organizată, terorism şi alte tipuri  de infracţiuni care alterează coeziunea socială. Dimensiunile  politică, economică, culturală, de mediu se adaugă celei  militare, în cadrul securităţii naţionale, crescând numărul  actorilor implicaţi în sistemul naţional de securitate şi al mecanismelor de realizare a securităţii. Protejarea suveranităţii statului, a integrităţii sale teritoriale şi a independenţei nu poate fi realizată fără protecţia individului, a cetăţeanului şi a drepturilor sale. Pentru că securitatea naţională poate fi ameninţată în cazul în care instituţiile statului nu reuşesc să asigure protecţia cetăţeanului. Ne explicăm în acest caz de ce probleme precum şomajul, sărăcia sau lipsa unor resurse  naturale (apa, de exemplu) devin de o importanţă majoră pentru securitatea unui stat.

Plasată în momentul de faţă între două zone cu potenţial ridicat de conflict (regiunea Balcanilor de Vest şi spaţiul ex-sovietic), România ar trebui să-şi coaguleze o strategie  al cărei obiectiv central să fie reducerea neîncrederii între spaţiul euro-atlantic şi european integrat şi cel post-sovietic, supus unor tendinţe contradictorii. Caraş-Severinul se află pe frontieră cu Provincia Autonomă Voivodina, din Serbia, un spaţiu cu potenţial volatil şi exploziv din ce în ce mai pronunţat şi la 200 km de Kosovo, entitate statală ne-recunoscută de România, dar recunoscut spaţiu de coagulare a crimei organizate transfrontaliere.

Situaţiile de precriză şi, în final, de criză se caracterizează prin:

Pe plan intern

Pe plan politic: creşterea numărului partidelor politice şi al mişcărilor de tot felul; migraţia de la un partid la altul; nediferenţierea doctrinelor; apariţia şi proliferarea extremismului; exacerbarea luptei pentru putere; creşterea neîncrederii populaţiei în clasa  politică; incoerenţa şi lipsa de realism a programelor politice, mai ales a celor de guvernare; campanii electorale murdare; corupţie; terorism politic.

Pe plan economic: scăderea drastică a produsului intern brut; instabilitatea economică; scumpiri, preţuri fluctuante; sporirea dificultăţii procurării resurselor; migraţia forţei de muncă în afara graniţelor; scăderea îngrijorătoare a nivelului de trai; apariţia şi proliferarea economiei subterane; apariţia parazitismului economic; spălarea banilor; accentuarea criminalităţii economico-financiare; apariţia şi proliferarea terorismului economic; deteriorarea infrastructurilor economice.

Pe plan social: instabilitatea socială; creşterea anomiei sociale; degradarea sistemului de valori naţionale; degradarea condiţiei umane; emigraţie; mişcări sociale numeroase; creşterea ratei infracţionalităţii şi a criminalităţii; apariţia şi proliferarea reţelelor traficanţilor de droguri, de carne vie etc.; trafic de influenţă şi corupţie

Pe plan zonal, regional, internaţional

Printre principalele caracteristici ale situaţiilor zonale, regionale şi internaţionale generatoare de crize se situează şi următoarele: apariţia şi proliferarea unor tendinţe de revizuire a frontierelor; criza resurselor; accelerarea traficului ilegal de mărfuri  şi proliferarea contrabandei; emigraţia spre ţările dezvoltate şi stabile; apariţia reţelelor transfrontaliere ale traficului de droguri, prostituţiei  şi crimei organizate; înmulţirea societăţilor fantomă transnaţionale  care finanţează crima organizată şi terorismul; apariţia şi înmulţirea  unor baze disparate (sau sucursale ale altora care se află, de regulă, în ţările dezvoltate) ale terorismului internaţional; proliferarea diferendelor etnice; războaiele de secesiune etc.

Aceste stări au cel puţin două tipuri de determinări. Ele sunt, pe de o parte, o urmare a acţiunii unor cauze interne (politice, sociale, economice), care îşi află originea în nevoia de schimbare, adică în  legea negării, în legea dezvoltării sociale, şi, pe de altă parte, un efect al unor cauze induse sau produse de factori destabilizanţi!

În acest context, rolul contractorilor privaţi de securitate creşte considerabil. Ei pot, şi trebuie, să umple spaţiile lăsate goale de către structurile de securitate statale, aflate în transformări radicale în ultima perioadă. Numai profesionalizarea strictă a acestei bresle poate genera securitate internă şi externă pentru România, dar şi cîştiguri însemnate profesioniştilor în domeniu. 

DE CE CU MASS-MEDIA?

I-aş numi, COMUNICATORI şi nu sînt un corp străin într-un organism coagulat pe anumite principii. Vorbesc aici de jurnaliştii şi analiştii care de 20 de ani fac parte integrantă, într-un fel, din structurile de securitate.

De ce este nevoie de ei?

În primul rînd, pentru că pot oferii breslei o imagine din exterior, în baza căreia se pot corecta anumite imperfecţiuni.

În al doilea rînd, pentru că pot fi interfaţa între industria privată de securitate din România şi publicul larg, printr-o comunicare PROFESIONISTĂ.

În al treilea rînd, pentru că este nevoie de un limbaj comun, pe care mass-media generalistă nu îl posedă.

În al patrulea rînd, pentru că o parte dintre corespondenţii speciali, odată cu trecerea anilor, au ales să treacă în „barca” securităţii şi să se specializeze în analize de risc, de securitate sau mediu ostil, în analize militare şi geo-politice. Creearea unui corp specializat de jurnalişti specializaţi pe probleme de securitate militară şi non-militară este un deziderat al corespondenţilor speciali şi un beneficiu de ambele părţi.